Rezistenţa antisovietică din România din anii 1948-1958

Lupta şi jertfa rezistenţei armate anticomuniste a avut drept sens apărarea fiinţei neamului, a demnităţii naţionale, a credinţei în Dumnezeu, pentru un viitor fericit al României. Rezistenţa armată a incorporat mii de luptători din toate categoriile sociale (militari, preoţi, învăţători, profesori, medici, studenţi, elevi, ţărani, muncitori – bărbaţi şi femei). Unii au luptat cu arma în mână, alţii susţinându-i pe aceştia, cu preţul libertăţii şi al vieţii. Toţi munţii României şi-au adus contribuţia la acestă luptă: M-ţii  Făgăraşului, M-ţii Apuseni, M-ţii Bucegi, M-ţii Banatului (Cernei), M-ţii Olteniei, M-ţii Vrancei, M-ţii Bucovinei, M-ţii Maramureşului, până şi Dealurile Dobrogei.

Rezistenţa armată din România a fost cea mai amplă, cea mai sângeroasă şi cea mai lungă rezistenă armată anticomunistă, care a durat 18 ani.

Cea mai puternică rezistenţă au dovedit-o luptătorii din M-ţii Făgăraş – unde au luptat grupurile lt-col. Gheorghe Arsenescu, lt. Toma Arnăuţoiu, Ion Gavrilă Ogoranu, grupul „Arnota”, grupurile Matei şi Săplăcană – M-ţii Făgăraşului însemnând o cetate vie, lungă de cca. 100 km şi lată de cca. 60 km.

În luptă dreaptă cu armatele ateiste ale Securităţii nu a fost ucis nici un luptător anticomunist. Pentru urmărirea unor grupuri mici de partizani, precum cel al lui Ion Gavrilă Ogoranu de 10-15 oameni, Securitatea folosea peste şapte batalioane, cca. 50 de câini poliţişti, alte forţe, de multe ori fără nici un rezultat. În acestă situaţie de înfrângere ruşinoasă, Securitatea a adoptat metoda lui Iuda, cea a trădării, a vânzării, a infiltrării de grupuri false de partizani, a dislocării unor categorii întregi de persoane.

Urmarea a fost arestarea, torturarea şi executarea, uneori fără judecată, a tuturor prinşilor. Au scăpat cu viaţă doar trei luptători. La loc de seamă se situează cel mai temerar erou: Ion Gavrilă Ogoranu – supravieţuitor în libertate al represiunii timp de 21 de ani, azi în vârstă de peste 80 de ani, autor al cărţii „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, demonizat de Securitate sub numele de „banditul Cosma”.

 

Caracterul rezistenţei armate anticomuniste:

a) caracter naţional

În rezistenţa anticomunistă au participat toate elementele sociale, însuşindu-şi prerogativele statului de drept naţional.

Marea majoritate a luptătorilor din rezistenţă erau obsedaţi de un singur obiectiv: alungarea ocupantului sovietic şi a acoliţilor săi locali.

b)caracter creştin

Aproape toţi luptătorii au aparţinut organizaţiei creştine militante „Frăţiile de Cruce”,  toţi luptătorii fiind conştienţi că sunt ostaşii lui Hristos.

c)caracter monarhist

Întreg neamul românesc descinde ontologic din regi şi preoţi – inclusiv marile eroine şi martire din rezistenţa anticomunistă:

1. Lenuţa Faina, zisă „Crăiasa Munţilor” sau „Zâna pădurilor”

2. Maria Cornea

3. Eugenia Grecu

4. Alexandrina Pop

5. Nicoleta Nicolescu, zisă „Fecioara temerară”

6. Marieta Nicoară (maica Mihaela Iordache), „Fecioara înţelepciunii”

7. Marioara Ilaşcu

8. Minodora Novac (elevă)

9.  Alexandrina Teglariu

10. Maria Plop

11. Elisabeta Rizea

Un ajutor spiritual şi material oferit ca îmbărbătare partizanilor a fost dăruit din dragoste de părintele Arsenie Boca („Sf. Făgărăşenilor”). Şaizecişipatru de localităţi din M-ţii Făgăraş au susţinut lupta anticomunistă a partizanilor români.

d) slaba organizare, lipsa unui program politic si economic

Grupurile de rezistenta anticomunista nu au avut o doctrina sau nici macar un program clar de lupta. Au avut un obiectiv obsesiv: alungarea ocupantului sovietic si a conducatorilor impusi romanilor de acesta. Doar gruparea „Graiul Sangelui” prezinta din cercetarile de pana acum, o doctrina ce amesteca orientari nationaliste cu vederi de centru-stanga in domeniul economic. 

Datorita faptului ca intre conducatorii impusi de sovietici exista un mare numar de evrei si de maghiari, ideile puse in circulatie de grupurile de rezistenta anticomunista prezinta numeroase elemente nationaliste, care au fost exploatate de ocupantul sovietic pentru a-i califica pe luptatorii anticomunisti drept teroristi, criminali sau legionari.

Cei mai multi dintre luptatori au actionat in grupuri mici sau chiar individual, primind sprijin de la rude, consateni sau cunoscuti, mai ales in zona de munte.

Acest lucru nu le reduce meritele sau valoarea sacrificiului facut, dar a limitat mult efectul rezistentei lor, de pe pozitii de inferioritate evidenta, impotriva ocupantului sovietic si a conducerii comuniste din Romania.

rizeaElisabeta RIZEA, din com. Nucşoara, jud. Argeş, membru şi susţinător al grupului de partizani organizat de Lt-col. Gheorghe ARSENESCU şi Lt. Toma Arnăuţoiu în m-ţii Făgăraş.

 

 

ogaranuIon GAVRILĂ OGORANU, din satul Galtiu, Jud. Alba, azi în vârstă de peste 80 de ani, supravieţuitor al luptelor din m-ţii Făgăraş – în anii studenţiei la Cluj şi într-o imagine recentă, împreună cu soţia Ana, care l-a susţinut şi l-a ascuns de Securitate timp de 21 de ani.

 

 

saileanuAristina SĂILEANU, fiica partizanului Nicolae POP din Ţara Lăpuşului, care a fost urmărită de Securitate timp de 11 ani, cu arme şi câini, luptătoare începând de la vârsta de 18 ani (fotografie din anul 2004).

 

 

vatamaniucGavrilă VATAMANIUC, singurul supravieţuitor al rezistenţei din M-ţii Bucovinei, fotografie recentă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: