Maria Buruiană – Arestarea, anchetarea şi formularea acuzării

Cunoaştem foarte bine împrejurările în care a fost arestată. Dintr-un act întocmit de Securitate, aflăm că în casa lui Herţa, la 15 iulie 1950, doi ofiţeri KGB „au arestat-o pe membra unui grup banditesc, Buruiană Maria Gheorghievna, care în momentul percheziţiei locuinţei a evadat. Deşi Zeabkin, comandantul grupului operativ, a tras 15 focuri de preîntâmpinare, Buruiană M.Gh. profitând de tufăriş, a dispărut. Prin măsurile luate de grupul operativ alcătuit din comandantul grupului MSS (Ministerul Securităţii Statului) al RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldova _ n.a.), căpitanul de miliţie Kaminski, din împuterniciţii operativi ai grupului, sublocotenent Hamaiev, locotenent major Smirnov, sublocotenent Dobreanski, sublocotenent Pugaci, sublocotenent Zeabkin, împreună cu Barcaru, preşedintele sovietului sătesc Flămânzeni, Buruiană M.Gh., care evadase, a fost descoperită la marginea satului Flămânzeni, la Bodiu Iacob Gh., unde se ascunsese într-o gaură pe care o făcuse între două căpiţe de fân şi pe care o acoperise cu stuf… Arestata Buruiană M.Gh. a fost dusă la sovietul sătesc Flămânzeni pentru a fi apoi predată secţiei raionale a MSS”.

Dosarul a 21 de membri şi susţinători ai Armatei Negre (din totalul de aproximativ 100 de persoane judecate pentru această activitate), în care se întâlneşte şi numele Mariei Buruiană, a fost deschis încă înainte de arestarea ei, la 20 iulie 1950. Oficial, acuzarea i-a fost adusă la cunoştinţă la 18 iulie din acelaşi an, pe când se afla deja întemniţată în închisoarea nr. 1 a Ministerului afacerilor interne al RSSM, şi consta în „crime prevăzute de articolele 19-20-56-17 ale codului penal al RSSM (Ucrainei – n.a.), adică, având bună ştiinţă că fratele său Coşcodan Teodor este căpetenia unei bande tâlhăreşti, nu a adus aceasta la cunoştinţa organelor puterii, îi ascundea pe bandiţi la ea acasă…”

Cei aproape 50 de membri activi ai Armatei Negre, care-şi mai ziceau şi „haiduci ai morţii”, ceea ce sublinia hotărârea lor nestrămutată, aproape disperată, de a lupta cu preţul vieţii împotriva regimului de ocupaţie, au realizat cu succes, pe parcursul anilor 1949-1950, o serie întreagă de acţiuni privind zădărnicirea colectivizării gospodăriilor ţărăneşti şi îndoctrinarea comunistă a populaţiei. „Activitatea antisovietică atât de intensă a membrilor organizaţiei „Armata Neagră» _ se spune într-un document al KGB-ului _ a fost posibilă drept urmare a faptului că, aflându-se în ilegalitate şi ascunzându-se în păduri, aceştia se bucurau de o largă susţinere şi ajutor, datorită numeroaselor legături pe care le aveau cu elemente antisovietice criminale din diferite sate ale raioanelor menţionate, care îi ascundeau sistematic la ei acasă pe membrii organizaţiei de organele puterii sovietice, îi aprovizionau cu produse alimentare, îi informau despre apariţia în sate a lucrătorilor organelor sovietice şi în multe cazuri le acordau ajutor la săvârşirea unor crime.” Unul dintre aceste „elemente”, se spune tot acolo, era şi Maria Buruiană.

Un martor ocular din comuna Bahmut, situată pe traseul împădurit dintre oraşele Ungheni şi Călăraşi, despărţită de Condrăteşti de un deal foarte mare, accidentat şi acoperit de tufişuri dese, mi-a povestit că pe timpul Armatei Negre în localitatea lor era cunoscută parola „Păsărelele au venit la cuib”. Aceste cuvinte, rostite în mare taină şi adresate numai oamenilor de mare încredere, erau semnalul că luptătorii din rezistenţă trimiseseră veste că veneau în sat. Şi atunci gospodarii şi gospodinele anumitor case, aşezate mai la margine şi având ferestre către pădure, pregăteau hrană, apă caldă, schimburi, şi îşi găseau treabă pentru câteva ore pe la neamuri şi prieteni, timp în care cei găzduiţi în aşa fel luau masa, făceau baie, se primeneau, luau merindele anume lăsate pentru ei şi se reîntorceau la confruntarea cu puternicul duşman.

După arestare, Mariei i s-au adus învinuiri concrete şi directe privind activitatea ei aparte. Citim în actul de acuzare alcătuit de cinovnicii secţiei de anchetare a MSS al RSSM, la 14 decembrie 1950: „Acuzata Buruiană Maria a stabilit legături criminale cu Borş I., Ganea I. şi alţi membri ai organizaţiei Armata Neagră, prin intermediul fratelui său Coşcodan Teodor şi al fiului Buruiană Gheorghe, care au făcut parte din această organizaţie, îi aproviziona cu produse de hrană şi îi ascundea la ea în casă”.

Dar KGB-ul, care avea sarcina prioritară de a înspăimânta cât mai mult populaţia basarabeană şi a o face astfel cât mai respectuoasă faţă de regimul sovietic de ocupaţie, nu se putea limita la aceste acuzaţii. Tocmai de aceea, în partea finală a documentului se spune că tot aşa, ca şi alţi susţinători ai „haiducilor morţii”, Maria Buruiană, „în baza convingerilor sale antisovietice, a stabilit şi a întreţinut legături criminale cu conducătorul organizaţiei antisovietice banditeşti Armata Neagră, Borş I.A., şi cu alţi membri ai acesteia, care, realizând sarcinile organizaţiei, au desfăşurat o intensă activitate duşmănoasă, au săvârşit acte teroriste asupra activului de partid şi de stat, atacuri armate asupra satelor şi jefuirea de magazine ale cooperaţiei săteşti de consum.” (Nu era vorba de jaf, desigur, ci de confiscarea de mărfuri şi produse necesare activităţii cât de cât normale a organizaţiei, fapt recunoscut în repetate rânduri chiar de către autorităţile sovietice _ n.a.) Căutând să accentueze gravitatea vinei acuzatei, actul menţionat sublinia că ea a „acordat un ajutor activ la înfăptuirea acestei activităţi, îi ascundea în casa ei pe conducătorii organizaţiei. Le făcea rost de mâncare şi le organiza întâlniri cu susţinători de ai lor, de asemenea ascundea mărfurile şi bunurile jefuite, adică s-a făcut vinovată de crimele prevăzute de articolele 19-54-1 „a”, 19-54-8, 54-11 din CP al RSSU şi de articolul 4 din decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 4 iunie 1947. Cu privire la răspunderea penală pentru furtul averii de stat şi obşteşti”.

Se poate constata, astfel, că pe parcursul anchetei organele aşa-zis judiciare ale KGB-ului căutau să prezinte acuzarea sub o formă cât mai aspră, pentru a putea aplica fiecărui susţinător al „haiducilor morţii” maximum de pedeapsă posibilă conform legislaţiei sovietice. Articolul 19-54-1 „a”, de pildă, care se referea şi la Mariana Buruiană, stipula trădarea de patrie. Învinuire pe cât de nedreaptă, pe atât de ridicolă, pentru că se aducea unor oameni _ de fapt unei mase numeroase de oameni _ care „trădau” o ţară străină, ostilă şi cotropitoare, adică respingeau categoric un regim care i-a cucerit, i-a jefuit, i-a maltratat şi i-a exterminat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: