Maria Buruiană – parte a Armateri Negre în lupta antisovietică

Istoria luptei românilor basarabeni împotriva regimului comunist sovietic este foarte bogată în fapte şi nume ale combatanţilor. E de la sine înţeles că atenţia cercetătorilor este acaparată mai întotdeauna şi în primul rând de numele personalităţilor de prim rang, adică ale organizatorilor şi conducătorilor formaţiunilor de luptă. Dar câteodată documentele de arhivă, până deunăzi condamnate a fi total necunoscute (ba încă şi acum ferecate şi interzise, de regulă, de către mereu vigilenta Securitate aşa-zis naţională de la Chişinău), sunt deosebit de relevante în raport cu unii oameni de rând, care nu au jucat un rol de seamă în lupta aceea eroică, însă au participat într-un fel sau altul la ea sau măcar au fost simpatizanţi şi susţinători ai mişcării. 

Maria Buruiană, susţinătoare activă a Armatei Negre

Un astfel de caz este acela al Mariei Buruiană din satul Condrăteşti, fostul (la sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50) raion Corneşti, o ţărancă implicată în activitatea cunoscutei organizaţii antisovietice Armata Neagră. Fenomenul interesează în mod special nu numai pentru că este proba cât se poate de elocventă a atitudinii omului de condiţie modestă de la ţară, deci a masei ţărănimii basarabene, faţă de regimul sovietic de ocupaţie, dar şi prin anumite calităţi personale pe care eroina noastră le-a dat la iveală în confruntarea ei cu acel regim. De altfel, nu în ultimul rând, subiectul este revelator şi pentru suferinţele pe care omul simplu, în special ţăranul din Basarabia, le-a avut de îndurat de la autorităţile sovietice. 

Născută în anul 1910 în familia ţăranului Gheorghe Coşcodan din Condrăteşti, Maria se căsătoreşte pe la începutul anilor 30 cu consăteanul ei Pavel Buruiană. Îndată după război, soţul ei moare de foame şi ea rămâne, în plină foamete, cu şase copii, dintre care au supravieţuit acelui groaznic flagel doar trei, cel mai mare având 12 ani, iar cel mai mic 3. “După moartea soţului, îşi va aminti ea mai târziu, am trăit foarte greu, pentru că, prin condiţia mea socială, eram ţărancă foarte săracă.” Această situaţie o va face ca în anul 1947 să-şi vândă casa pentru 10 kg de porumb, desigur spre a-şi salva cumva copiii de la moarte. E adevărat că cel care i-a cumpărat casa i-a mai dat şi un bordei dărăpănat în care femeia s-a aciuit cu copiii pentru o perioadă de doi ani.

În 1949, trecu cu traiul în satul învecinat Flămânzeni, măritându-se cu Grigore Herţa, care trăia acolo. Maria era o femeie muncitoare şi pricepută la diferite treburi necesare unei gospodării ţărăneşti. Cel mai mult se îndeletnicea cu croitoria. Cosea pentru ţăranii din sat şi din vecinătate lucruri simple şi foarte ieftine. 

Cam pe vremea când se mută la Flămânzeni, se organizase şi formaţiunea de luptă împotriva Sovietelor, cu numele Armata Neagră. Nu se ştie cu siguranţă de ce se numea aşa. Primul organizator şi conducător al acesteia a fost Gavril Andronovici, unul dintre cei mai buni gospodari din Condrăteşti, localitate care, cu anii, coborâse tot mai jos către valea Culei. După ce, într-o încăierare sângeroasă care a avut loc chiar în mijlocul acelui sat cu o unitate din trupele de represalii ale KGB-ului, acesta fusese împuşcat, locul său l-a luat Ion Borş, care a condus formaţiunea de luptă până la arestarea sa, în vara anului 1950. La acţiunile organizaţiei au participat activ vreo 50 de luptători, care, cu toată asprimea excesivă a regimului stalinist de ocupaţie, au avut în permanenţă susţinerea unei populaţii numeroase. Printre cei mai activi luptători au fost Teodor Coşcodan, Ion Ganea, Vasile Plaşca, Simion Alexa, Gavril Bodiu, Gheorghe Bogatu, Ion Coşcodan, Hariton Ciolpan, Pavel Caţer, Mihail Jardan, Grigore Iovu.

Primul dintre aceştia era fratele Mariei Buruiană. La scurt timp după înfiriparea organizaţiei, din ea vor mai face parte şi fiul ei mai mare, Gheorghe, care era pe atunci un adolescent, şi cel de al doilea soţ, Grigore Herţa. Dar ea a devenit strâns legată de organizaţie nu în mod incidental, doar ca urmare a faptului că membrii acesteia erau dintre oamenii cei mai apropiaţi, ci mai ales pentru că ea însăşi s-a implicat în activitate, desigur, fără să pretindă vreun rol deosebit, asumându-şi doar nişte acţiuni de ajutorare şi susţinere a combatanţilor. De aceea era şi firesc ca, atunci când trupele de represalii ale KGB-ului au trecut la arestarea laolaltă a membrilor şi susţinătorilor Armatei Negre, să fie căutată şi arestată şi Maria Buruiană.

Caracterul ei dârz şi ireconciliant în impactul cu organele de represiune a imprimat o notă spectaculoasă acelei relaţii, ceea ce a făcut să avem mult mai multă informaţie şi detalii mai interesante despre implicarea acestei femei simple în lupta antisovietică a organizaţiei pe care a susţinut-o, decât despre activitatea conducătorilor formaţiunii.

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: